Cei care ați citit prima mea carte, Șase păpuși Matrioșka, știți deja că cea mai mare parte a acțiunii exterioare se petrece în Sibiu și doar câteva scene au loc în București.

Au fost câteva persoane care m-au întrebat de ce am ales Sibiul și nu un oraș pe care îl cunosc foarte bine, cum ar fi Bucureștiul.

Prima oară când l-am văzut pe doctorul Augustin Panait în fața ochilor, mi s-a părut că s-ar încadra extraordinar într-un decor medieval și primul gând a fost Sibiul. Evident că este mult mai ușor să scrii despre ceea ce cunoști, dar adevărul este că eu iubesc Sibiul atât de tare încât ajung acolo de cel puțin câteva ori pe an.

Îmi plac felinarele, acoperișurile caselor, culorile și aerul.

Îmi place că nimeni nu claxonează, că oamenii sunt calmi și relaxați, că lucrurile se fac cu rigoare și mă simt excelent de fiecare dată când calc în Centrul Vechi.

Patru ani la rând am participat la Festivalul Medieval de la Sibiu, de unde am plecat cu prieteni faini și multă bucurie în suflet. Anul acesta, am ajuns în Sibiu cu o săptămână înainte de Paște, așa că am prins Târgul de Paște, de unde am plecat cu fotografii și cu nuga cu halviță.

O surpriză frumoasă a fost vizita la reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal din Avrig, singurul ansamblu baroc din Transilvania de Sud rămas în picioare.

Grădina franceză este orientată către palat

Palatul este în paragină, după ce în 2005 a fost închis sanatoriul deschis acolo în 1908. Palatul este situat pe o terasă de 12 metri deasupra Văii Oltului, în punctul cel mai ridicat al orașului Avrig.

După o zi de Paște frumoasă și însorită, mi-a fost tare drag să îmi amintesc de aceste locuri incredibile și să vă îndemn să îmi citiți cartea. Pentru că sibienii mi-au spus că am descris realitatea, iar bucureștenii că au simțit parfumul locurilor. Și aș vrea și părerea voastră!

Ți-am zis că nu citesc romane polițiste, dar mi-a plăcut. Mult. A fost atât de vizuală precum un serial de CSI sau NCIS sau… Criminal Minds. Mi-am imaginat, pur și simplu, scenele. Și Sibiu. Ador Sibiul. E și orașul meu preferat (alături de Brașov).

Întâmplarea face să cunosc unele dintre locațiile din Sibiu și București și dacă închideam ochii, mă transpuneam în poveste.

În plus, este un roman polițist ce v-ar ține cu sufletul la gură pe parcursul tuturor celor 280 de pagini și la finalul căruia v-ar părea rău de două ori! O dată că se termină și a doua oară că se termină așa.