Să încep cu finalul! 13 secunde de artificii din cele 15 minute de sâmbătă seară. Show pirotehnic coordonat pe Carmina Burana, care a încheiat cea de-a doua seară din cadrul evenimentului „Zilele Bucureștiului 2016”.

Bucureștiul împlinește astăzi 557 de ani, prima referire scrisă fiind într-un document prin care Vlad Ţepeş confirmă o donaţie făcută unor feudali. La 200 de ani distanță, în 1659, devine capitala Ţării Româneşti, iar după alți 200 de ani, în 1859, capitală a României, în timpul domnului Alexandru Ioan Cuza.

Cu această ocazie festivă, la sfârșitul săptămânii trecute, Primăria a organizat mai multe manifestări în Parcul Cișmigiu, Parcul Herăstrău și în Piața Constituției, sub numele de Zilele Bucureștiului 2016.

Sâmbătă dimineață am început cu Parcul Cișmigiu, care a devenit Parcul Copiilor, cu spectacole de dans, muzică, dresură de câini, circ, jonglerii, atletism, scrimă, baschet, ateliere de pictură și desen, călușei, ponei, magie cu baloane de săpun și o mulțime de clovni pe picioroange.

Organizarea a fost impecabilă și activitățile pentru toate gusturile și vârstele. Nu cred că a plecat vreun copil supărat! Noi am avut un leu și o pisică foarte fericiți!

Seara, în Piața Constituției, a fost un mega-concert, cei mai buni urcând pe scenă. Bine, din sintagma cei mai buni îi exclud pe Lidia Buble și Connect-R, dar ceilalți ne-au ținut în picioare aproape 6 ore, eu dansând probabil 5 din ele.

Loredana (ștearsă, probabil fiindcă a intrat înainte de ora 7), Bere Gratis (Miță cu aceeași voce foarte bună), Phoenix într-o nouă formulă (cu un solist extraordinar), Vunk (cea mai bună grafică), Holograf (un fel de Compact al anilor 2000), Ștefan Bănică (care ridică în picioare Sala Palatului de Crăciun și probabil face cel mai bun show), Andra (cu o orchestrație rock care nu o prinde) și ultimii, Zdob și Zdub, moldovenii cântând după focul de artificii, dar cu o energie demnă de începutul unui spectacol, nu de sfârșitul lui.

Vreau să apreciez, din nou, organizarea impecabilă a concertului, de la sunet, lumini, artificii, până la banalele locuri de unde puteai cumpăra o apă. Mi-a plăcut că s-au folosit și de Casa Poporului, proiectând lumini și pe ea, pentru că, vrem – nu vrem, este o clădire emblematică pentru București.

Fotografiile și filmul sunt realizate de mine. Dacă vă plac, le puteți prelua specificând sursa.