La una din multele lansări de cărți din această vară, Bogdan Hrib m-a întrebat unde este povestirea mea noir. Pe care n-o scrisesem, evident. :) I-am promis atunci că în maxim o săptămână o va avea gata, pentru a intra în antologia pe care avea de gând s-o lanseze la Gaudeamus. Ceea ce am și făcut...

Dorința lui Bogdan a fost să adune într-o antologie 17 povestiri noir, de la tot atâția autori români, fiecare cu stilul său, și să deschidă astfel o serie autentic românească. S-a gândit ca tematica de anul acesta să fie București, deci fiecare dintre noi a trebuit să creeze un personaj din București.

Fără să vă dezvălui povestea mea și mai ales finalul acesteia, o să vă ademenesc, totuși, cu două paragrafe din "Întâmplări anodine".

La începutul anului, după ce au interzis fumatul în interior, m-am simțit din nou rebelă, cu ideea să fac frondă mută unei legi tâmpite. Numai că n-aveam unde… Toți au luat-o foarte în serios, speriați de amenzile mari și disprețul public. Singurul loc care a închis ochii încă de la început a fost ăsta. Orice drojdier din Drumul Taberei poate veni să bea un coniac ce probabil are iz de ciorapi nespălați, în timp ce dezbate situația politică, faptul că Steaua e FCSB, că parcul Moghioroș a înghițit zeci de milioane de euro sau că tronsonul de metrou ce leagă cartierul de centru, ce trebuia să fie gata în trei ani, s-a blocat când Sfintele Varvara și Filofteia, celebrele utilaje ce realizează săpături, s-au blocat la rândul lor în subteran.

***

— O să zici că sunt nebun…

— N-am niciun dubiu! am râs larg, fericită că nu mi-a spus somn ușor.

— Mda, și eu te iubesc… Revenind. Nu vrei să facem o plimbare?

La asta chiar nu mă așteptam!

— Siguuur! Ne vedem în colțul străzii!

— Ești deja aici?

— Nu, sunt acasă la mine. Vreo 10 km. distanță între noi.

— La ora asta ajungi în douăzeci de minute…

Plus alte treizeci să mă spăl, să mă schimb și să mă trezesc cu o cafea.

— Unde vrei să mergem? am ales să-l întreb.

— Să ne avântăm în necunoscut…

— Eu am făcut-o atunci când ți-am scris prima oară… dar păreai un necunoscut cu potențial. Deci…?

— De ce strici o idee romantică cu întrebări pragmatice?

Ca să știu dacă merită să mă ridic din pat…?

— Bine, Sorin. Haide să ne plimbăm! Mă duc să mă fac frumoasă și plec spre tine în juma’ de oră.

— Atât de mult îți ia să te îmbraci?

— Tu crezi că frumusețea mea e naturală? Se construiește, love… Ce naiba, am și eu o vârstă!

Ultima scenă a povestirii are loc în Pădurea Băneasa, noaptea, așa că imaginea de mai sus mi s-a părut foarte potrivită pentru ilustrarea rândurilor așternute pe hârtie, dar și pentru genul noir, în care se încadrează această nouă povestire.

Dacă v-am făcut curioși și vreți să o citiți, vă invit la Gaudeamus, vineri, 24 noiembrie, începând cu ora 18, la Editura Tritonic, în Pavilionul Central, la parter, să participați la lansarea unei antologii originale, din care face parte și povestirea "Întâmplări anodine".