Epilog

---

Preotul Blaj își trece mâna prin părul scurt și creț, străduindu-se să se calmeze. Ochii migdalați îi sunt umbriți de sprâncenele adunate deasupra nasului și în lumina după-amiezii bat în gri. Barba tunsă scurt este albă pe alocuri, de aceea gâtul pare mai gros decât este în realitate. Tunica neagră din mătase este închisă cu două perechi de nasturi, singura podoabă vizibilă fiind o cruce argintie, prinsă în piept.
— Maică Stareță, nu știu ce să fac…
Își împreunează palmele, dar degetele subțiri și lungi i se mișcă fără încetare.
— Sunt tulburat până în adâncul sufletului…
Maica Stavroforă Andreea îl privește cu comizerație⁠. Are ochelarii rotunzi lipiți de vârful nasului borcănat și obrajii strânși sub veștmântul monahal. Un permanent zâmbet îi flutură pe buzele cărnoase, probabil un privilegiu al celor aproape optzeci de ani, dintre care mai bine de șaizeci în interiorul așezământului religios pe care acum îl conduce.
— Soarele Părintelui nostru cel din ceruri răsare atât peste cei răi, cât și peste cei buni, iară face să plouă și peste cei drepți și pe cei nedrepți.
— Sfânta Evanghelie după Matei? ridică preotul ochii.
— Părinte, te văd învolburat… se ridică Maica Stareță de pe divan. Mărturisirea Sorei Epiharia probabil că nu a fost una ușoară…
— M-a lovit direct în inimă, acesta e adevărul. Poate și firescul cu care mi-a povestit ce a făcut, dar mai presus de toate, asemănarea cu viața mea. Știți că până la optsprezece ani am trăit în orfelinate…
— Da, Părinte, înclină Maică Stareță capul. Dar Dumnezeu ți-a arătat calea cea dreaptă.
— Mama mea a fost închisă într-un ospiciu și a murit la scurt timp, spune preotul Blaj.
Se așază pe singurul scaun din încăpere și continuă, privind în gol.
— Eu aveam aproape șapte ani. Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl, bunici nu am avut, așa că am ajuns direct la casa de copii. Nimeni în afară de mama nu știa de existența mea.
— Orice ar fi făcut Sora Epiharia, dacă s-a căit cu adevărat, atunci iertarea Bunului Dumnezeu va pogorî asupra ei. Nu trebuie să te îndoiești de acest lucru, Părinte.

SFÂRȘIT

Fragmentul de față face parte dintr-o lucrare de ficțiune. Personajele, evenimentele și dialogurile sunt creionate din imaginația autorului și nu sunt reale. Orice asemănare cu evenimente actuale sau persoane, în viață sau nu, este accidentală sau fictivă. Dreptul scriitoarei Silvia Chindea de a fi identificată ca autor al acestui roman este reglementat de Legea nr. 8/1996 (cu modificările și completările ulterioare) privind dreptul de autor și drepturile conexe (actualizată în 2015). Toate drepturile sunt rezervate.
Fragmentul este oferit cu titlu gratuit pentru cititorii site-ului www.silviachindea.com. Nicio parte a acestuia nu poate fi reprodusă, copiată, transmisă sau distribuită fără acordul prealabil al autoarei Silvia Chindea. Cererile pentru publicarea acestui fragment, în format e-book sau tipărit, trebuie trimise pe adresa de email.
--------------------------
Sper că această scenă te-a captivat și te-a convins să cumperi romanul "Epilog". Acesta este în lucru și va fi disponibil în curând. Voi anunța lansarea pe pagina mea de Facebook și prin intermediul unui newsletter.
Silvia Chindea