Anul acesta a debutat așa cum am sperat, în sensul că am dat startul unor proiecte profesionale interesante, care m-au ținut în priză de dimineață până seara. Dar acest lucru a însemnat mai puțin timp pentru mine și pentru proiectele de autor. Am fost supărată că nu reușeam să finalizez nuvela "Cursă contra-cronometru" și nici să continui romanul "Epilog", am avut zile istovitoare și nopți zbuciumate, dar știam că totul va reintra la un moment dat pe un făgaș normal. 

Cred că undeva între nașterea Măriucăi și cea a lui Mihăiță am ajuns la concluzia că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple. Nici mai devreme, nici mai târziu, fie că ni le dorim, fie că nu.

Să nu credeți, însă, că a fost simplu. Nuuu, am fost nevoită să apelez la prieteni scriitori, să mă scoată din impasul în care eram de luni bune.

Pe Florin l-am rugat să citească o variantă intermediară a nuvelei și comentariile lui mi-au insuflat încredere că voi găsi un final potrivit pentru un personaj exotic cum este Angela Brumaru.

Dan m-a determinat să nu las lucrurile pe jumătate nespuse sau pe jumătate explicate, ca atare al treilea draft a condus către o scriere fluidă.

Apoi, după un maraton de editare, timp în care am verificat fiecare cuvânt, expresie și frază, am pierdut aproape 300 de cuvinte, însă am câștigat o nuvelă de care sunt tare mândră și pe care o pot prezenta cu fruntea sus cititorilor mei.

La final, Daniel a realizat design-ul interior al variantei pdf și a definitivat coperta.

Recitind ce am scris mai sus, pare o muncă desfășurată în cateva etape mari, ceea ce este adevărat, dar care a avut totuși nevoie de 6 luni pentru a ajunge la voi. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa? :)

Fotografia de mai sus a fost realizată în Centrul Vechi din București, cu opt ani în urmă, pe strada Franceză. Acolo unde un bărbat alerga după Angela...

-----------

Foto credit www.bucharestdailyphoto.com