Astăzi am citit un interviu cu Chris Hadfield, astronautul care a cântat la chitară în spațiu. M-am regăsit în cuvintele sale, de parcă acest interviu mi-ar fi fost luat mie, de aceea îmi permit să le copiez aici.

---------------------

Sunteţi un om împlinit, un profesionist împlinit, care şi-a împlinit toate visele?

Nimeni nu şi-a împlinit niciodată toate visele. Sau, dacă-ţi atingi toate scopurile, atunci îţi trebuie scopuri noi. Toată lumea împlineşte câte ceva. În viaţă, întrebarea e ce vrei să faci mai departe. Sir Edmund Hillary nu credea, pun pariu, că singurul lucru important pe care l-a făcut în viaţa lui a fost să urce până în vârful Everestului. Era mândru de multe alte lucruri. Neil Armstrong n-a fost mândru numai pentru că a păşit pe Lună. În optzeci de ani, a fost astronaut numai opt ani, aşa că a făcut o groază de lucruri interesante. Dacă-ţi defineşti succesul printr-o singură activitate înseamnă că eşti un om foarte superficial. Îmi place ce am făcut, dar mă bucură şi o mulţime de lucruri despre care ceilalţi habar nu au. Oamenii ştiu o mică parte din ce am făcut. Viaţa e fascinantă, provocatoare, tentantă, plină de lucruri pe care încă nu le-am învăţat. Asta mă interesează cu adevărat, nu ce am făcut în trecut.

Nimeni nu şi-a împlinit niciodată toate visele. Sau, dacă-ţi atingi toate scopurile, atunci îţi trebuie scopuri noi. 

Dacă ați citit pagina în care povestesc despre mine sau dacă nu aveți nevoie fiindcă deja mă cunoașteți, știți că sunt un om pasinat de nou, de descoperiri, de încercări. Asta nu înseamnă, așa cum cred unii, că sunt o persoană superficială, ci doar că după ce am terminat ce aveam de spus într-un anumit loc, trec la o altă etapă din viață.

Am lucrat în publicitate de când mă știu, iar de când am început pe cont propriu cu producția de cosmetice, am făcut același lucru – publicitate. Și ceva în plus. 😉  Unora poate li s-a părut ciudat că am plecat din publicitate și am trecut la creme și săpunuri, altora la fel de ciudat că am vândut business-ul de cosmetice și am (re)început să scriu cărți polițiste.

Chris Hadfield a sumarizat în câteva paragrafe părerea lui despre viață și lume, pe care o îmbrățișez 100%. Dacă ai ajuns unde voiai și ți-ai atins scopurile prezente, mergi mai departe și stabilește-ți alte scopuri! Succesul nu poate fi definit (și nici nu trebuie!) printr-o singură activitate, fiindcă de-abia atunci demonstrezi că ești un om foarte superficial.

Ce nu am subliniat de prea multe ori în mod public este că nimic din ce te decizi să începi nu este lipsit de muncă susținută, de învățare, de adaptare, de nereușite, de încercări, de insatisfacții sau de momente grele, în care vrei să renunți. Că perioada de învățare nu este fixă, de la A la B, ci este un proces continuu, de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Nimeni nu s-a născut învățat, dar cei care se decid să își schimbe domeniul în care activează trebuie să muncească de două ori mai mult pentru a ajunge la un nivel ridicat.

Viaţa e fascinantă, provocatoare, tentantă, plină de lucruri pe care încă nu le-am învăţat.

Am auzit de multe ori întrebări de genul „dar de unde știi tu să faci săpunuri, ești chimist?”, „cum de te-ai apucat să scrii cărți, ai mai scris până acum ceva?” sau „de unde îți vin ideile?” și pe toate le-am primit cu surâsuri politicoase.

Celor care aveau timp, le explicam că pentru a lansa primul atelier de cosmetice 100% naturale din România am muncit zi și noapte timp de mai bine de 6 luni, iar apoi pentru a îl dezvolta am muncit la fel de intens încă 6 ani. Iar o mare parte din acea muncă este compusă din zeci și sute de ore de învățare.

Nu știam cum se fac săpunurile, habar nu aveam ce proprietăți au uleiurile esențiale sau ce ingrediente naturale trebuie să adaugi în șampoane ca să facă spumă. Dar am învățat. Da, după ce am învățat pe brânci în liceu, facultate și master, după ce am învățat pe brânci în publicitate, am luat-o de la capăt cu învățarea într-un domeniu complet nou în România anului 2009 – cosmeticele naturale.

Celor care au timp acum, le explic că pentru a lansa primul meu roman polițist, Șase păpuși Matrioșka, am lucrat la el mai bine de 3 ani și că până în acest moment am scris și am citit zeci de mii de pagini. Au fost multe momente în care m-am oprit, am luat-o de la capăt, am obosit, am plâns, iar m-am oprit, am învățat, am continuat și am făcut greșeli. Am primit păreri, le-am respins încăpățânată, am primit altele, le-am ascultat și le-am adoptat, am scris prost, am tăiat și am reformulat. Nu este ca și cum m-am decis într-o noapte să scriu o carte și a doua zi a fost gata cartea!

Am învățat cum să construiesc personaje credibile, am învățat cum trebuie să scriu și să descriu, am învățat cum trebuie să încep o carte și cum trebuie să o termin, am învățat ce artificii poți face din condei și ce trebuie să eviți cu obstinație pentru a avea un ritm corect al poveștii.

Întotdeauna mi-au plăcut provocările, iar munca de pregătire și învățare nu m-a speriat. Mă pot mândri cu foarte multe lucruri până acum, unele cunoscute, altele nu, unele inspiraționale, altele nu, de aceea stau cu capul sus ori de câte ori sunt întrebată cine sunt și ce am făcut. Viața este fascinantă, are fațete multiple, iar eu o trăiesc pe-a mea la maxim în fiecare zi.

Astăzi sunt scriitor de romane polițiste, ieri am fost producător de cosmetice naturale și bio, alaltăieri am fost o rotiță într-un angrenaj din publicitate. Dar de fiecare dată am fost eu și am muncit la fel de serios, indiferent ce scria pe cartea mea de vizită.

Ce voi fi în viitor? Nu știu și tocmai în asta constă frumusețea!