Numărul 5

Despre fragment

Colecția de nuvele și povestiri polițiste și de suspans „Numărul 5” se încheie cu nuvela ce îi poartă numele.

---

Sunt curioasă, oi fi terminat vreunul dintre romanele pe care le-am început? Sau oi fi publicat undeva poeziile mele? Mă rog, de fapt prima întrebare ar trebui să fie dacă le-am păstrat. Poate le-am transcris într-un calculator. Hmm… Am văzut că pozele din telefon se salvează automat în Drive. Acum două-trei zile m-am gândit că e posibil ca acolo să am mai multe documente. Ia să mă uit!
Bagaje tabără Bogdan, Test de creativitate, Scrisoare de recomandare, Model factură, Cover Letter, CV Crina Ifrim, Chestionar, Prezentare workshop, Anexa 2, Untitled document. Ăsta ce-o fi și de ce nu i-am dat niciun nume? Îl deschid și văd doar câteva cuvinte. ID Blogger CrinaIfrim, Pass Ifr!m78. Nu înțeleg nimic din ce scrie aici, însă am învățat că pot afla de la Google orice mă interesează. Dau căutare după Blogger și descopăr că e un loc unde oamenii își deschid blog-uri. Nu știu ce sunt alea. Caut de data asta după blog și-mi dau seama că sunt un fel de jurnale electronice. Deci am și eu un blog… Așa cum am - aveam - jurnalele în adolescență, scrise în caiete frumoase, strălucitoare și colorate. Încerc să găsesc pe Google ce pot face cu ID-ul și parola. Le scriu și intru într-o pagină de administrare. Prima rubrică se numește Posts. Aflu că am 23 de astfel de Posts în total și două ciorne. Dau click pe primul salvat în Drafts și încep să citesc.
„Ultimii ani m-au secat de toată energia și simțeam că nu mai sunt eu. Intrasem într-o apatie care nu prevestea nimic bun. Mă chinuiam să înot într-o mocirlă lipicioasă… Traiul cu Alex era lipsit de orice bucurie. El era din ce în ce mai necomunicativ, eu nepăsătoare și astfel măream distanța dintre noi. Niciunul nu mai făcea eforturi să schimbe ceva. Renunțasem să luptăm pentru relația noastră. Treburile casei, copiii… toate rămăseseră pe umerii mei. Iar eu nu mai puteam să le duc. Eram lipsită de vlagă. Și-atunci am spus stop și de la capăt. Nimeni nu știe cât mi-a fost de greu, dar ca să mă regăsesc, a trebuit s-o fac. Și am făcut-o.”
Las telefonul pe cearșaf și mă uit pe fereastră. Am aflat de ce eu și Alex ne-am despărțit prieteni. Însemnarea din jurnal îmi dezvăluie o Crina tristă, obosită, fără viață. Nu înțeleg cum se poate ajunge la asemenea stări. Dacă m-aș proiecta în viitor cu mintea de astăzi, aș pune pariu că voi fi la fel de energică și nebună.
Încerc să mă închipui adult, în brațele unui bărbat, ținând o casă, doi copii, muncind, însă nu pot cu niciun chip. Mintea mea este învălmășită de lucrări la mate, teze, bairamuri și iubiri adolescentine. De emoții copilărești, trăiri pe care le cred intense și probleme ce par atât de reale. Nu m-am gândit niciodată ce simțea Mam sau cum făcea față tuturor treburilor casnice. Când avea timp să gătească, să ne controleze la lecții, să meargă la ședințe cu părinții, la cumpărături, la mamaia și tataia. Și toate astea după ce se întorcea de la serviciu.
Deschid al doilea post, curioasă să văd ce-a mai scris Crina din viitor.
„Stăteam deja de vreo două luni la Mam. Am planificat un concediu de o săptămână la bulgari, chiar la începutul vacanței, dar trebuia să le fac pașapoarte copiilor. Am ajuns la poliție și-am luat un bon de ordine. Numărul 5, la ghișeul numărul 5. Când a apărut cifra 5 pe ecran, ne-am dus în față. Un bărbat a ajuns odată cu noi și mi-a arătat că și el are numărul 5. Am ridicat ochii, neînțelegând cum se poate să avem același număr. L-am recunoscut în secunda în care și el a știut cine sunt. Am zâmbit amândoi, încurcați. El era la ghișeul 6. (...)”

SFÂRȘIT

Fragmentul de față face parte dintr-o lucrare de ficțiune publicată la Editura Eagle. Personajele, evenimentele și dialogurile sunt creionate din imaginația autorului și nu sunt reale. Orice asemănare cu evenimente actuale sau persoane, în viață sau nu, este accidentală sau fictivă. Dreptul scriitoarei Silvia Buzori de a fi identificată ca autor al acestei antologii este reglementat de Legea nr. 8/1996 (cu modificările și completările ulterioare) privind dreptul de autor și drepturile conexe (actualizată în 2015). Toate drepturile sunt rezervate.
Fragmentul este oferit cu titlu gratuit pentru cititorii site-ului de față. Nicio parte a acestuia nu poate fi reprodusă, copiată, transmisă sau distribuită fără acordul prealabil al autoarei Silvia Buzori. Cererile pentru publicarea acestui fragment, în format e-book sau tipărit, trebuie trimise pe adresa de email.
--------------------------
Dacă acest fragment te-a captivat, poți cumpăra colecția "Numărul 5" în format tipărit.
Silvia Buzori