Ideal, frumos și profund naționalist este să îți cunoști țara. Eu pot spune că mi-o cunosc. Am bătut-o în lung și în lat, numai în această vară am condus aproape 7 mii de kilometri. Am descoperit frumuseți unice în lume și am admirat-o. Pe modelul „ce țară frumoasă avem și ce puțin știu alții despre ea”.

Am scris de fiecare dată despre locuri și oameni pe care i-am cunoscut, pentru că îmi face o deosebită plăcere să împărtășesc și altora experiențele mele. Inclusiv acțiunea romanului Șase păpuși Matrioșka este plasată în Sibiu, pentru că iubesc acel oraș, îl cunosc aproape la fel de bine ca Bucureștiul meu natal și nu-mi refuz niciodată o cafea în Centrul Vechi.

Încă de prin anii ’80, când eram la grădiniță, ai mei m-au trimis în tabere, excursii, iar dintr-a zecea am început să plec pe cont propriu. Îmi aduc aminte de fragmente care mi-au rămas în suflet: eu cu Cristina lângă ursul împăiat din Bușteni, eu cu Liviu jucând tenis de masă și urmărind licuricii din tabăra dintre Anina și Bozovici sau coronița de flori pe care am primit-o în drum spre Vârful Moldoveanu.

Însă toate aceste plecări și vacanțe – în România – mi-au deschis apetitul pentru călătorii și mi-au arătat că universul „it’s out there!”.

Noi suntem mici bucăți dintr-un arsenal gigantic și nu rămânem cu nimic altceva decât cu locurile vizitate, oamenii cunoscuți și aventurile pe care le-am avut. Călătoriile sunt cele care te completează ca om, care îți umplu sufletul de bucurie și mintea de cunoștințe. Și totul pentru a progresa. Cred că aceasta este cheia noastră, progresul interior.

Prima oară cand am ieșit din țară a fost acum 13 ani. De-a lungul acestor ani, am vizitat câteva capitale și orașe mari, dorința mea fiind să avem cel puțin 3-4 nopți într-un loc nou, în fiecare an. Îmi aduc aminte că în acea primă ieșire am fost în Grecia, cu mașina, peste 2.000 km., din nord până în Peloponez. Dintre toate locurile, știam vizual doar Acropole și Meteora.

„Eee, mare lucru să ajungi acolo, le știu deja de la televizor!” am auzit de câteva ori. Dar nu ar putea fi mai departe de adevăr cei care gândesc așa.

Și eu știam catedrala Sf. Stefan și palatul Schonbrunn din Viena, Sagrada Familia din Barcelona, Fontana di Trevi din Roma sau Big Ben-ul din Londra. Și eu știam capodoperele unor mari pictori, sculptori sau arhitecți de pe net, din cărți sau filme. Și eu știam cum arată autobuzele double-deck din Londra, ce gust are pizza sau cum este să te plimbi cu vaporașul pe mare.

Dar, de fapt, nu știam nimic.

Când stai la 50 cm. de un Picasso, Van Gogh, Renoir sau Goya, când asculți audio guide-ul și o voce a la Attenborough îți povestește despre geniul lui Gaudi, când stai cu un picior în Asia și unul în Europa, tu fiind pe un pod din Istanbul, când mănânci o pizza făcută de un maestru a cărui familie face pizza de sute de ani, când participi într-un tur prin Oxford, oraș mai vechi decât civilizația aztecă, când te uiți la diferențele culturale, de gândire și de opinie dintr-o altă țară decât a ta, îți dai seama că nu știi nimic. Sau ar trebui să-ți dai seama!

Lumea noastră este creată din mii de bucăți, cu mii de fațete fiecare. Toate ne modelează, ne creează, ne arată că viața este chiar în fața noastră și trebuie să îi sorbim toate izvoarele cunoașterii.

Fotografiile de mai jos sunt din arhiva personală, cum se spune…

Karlovy Vary
Dresden
Barcelona
Londra
Londra
Vedere din Castelul Gandolfo, reședința de vară a Papei
Oxford
Nessebar
Roma
Roma